LA CUCINE 'NGHE LA JERVE
In confronte a li timpe de 'na vote
mò seme abbituate a magnà bbone;
e cuscì de la jerve appena còte
c'eme scurdate e de lu callarone

nghe dentre li virdure d'ogni sorte
c'oramai cchiù nisciune sap'addice
larghe, a mazzitte, a gamb lunghe o corte,
se si magne nghe tutte li radice.

E fusse belle de putè arcurdà
chilli piatte nghe l'erbe de campagne
ca ce vuleje nu jurne a recapà
ma accuscì bbone pu' quanne se magne.

Pr'esempie me ve 'n cocce la cicorje
accumpagnate nghe 'n po' di fasciule
e pu' m'arvene pure alla memorie
ddu' patanelle nghe li fujje di cule.

Dapu' li vrucculitte suffucate
e lu tijane al forne de la ghiotte,
nu belle piatte de peperunate
o 'na bella purzjone di ciabbotte.

Che prufume li fujje strascinate
oppure di Nannò li fasciulitte,
o ‘na bella vazzije di cipullate
accumpagnate da lu pane fritte.

Li patane si cuceje a la cenere
oppure se faceje sott'a lu coppe
nghe nu prufume e sempre cuscì tenere
e che n’n s’avè da cocere mai troppe,

e quille nghe lu sellar' e cipolle,
nghe li cime di rape a lu tijane,
o nghe li pependune e chicuccelle
a foche basse, cotte piane piane.

E le zuppe di cice, di linticchie,
di fasciule vullite nghe lu lacce
'mprufumate di laure e di finucchie
ca se senteje pe' tutte li paragge.

Le fave secche cotte nghe la mbiete
e nghe le rape oppure la cicorje:
e dope c' armullive certe pète
ca t'armaneve scritte a la memorje.

Ma quelle fresche de la Primavere
si cuijè la matine nghe la guazze
pe' putelle magnà dapù la sere,
annegate nghe vine rosce a tazze,

nghe 'na felle de cace picurine,
lu prisutte o nu poche de ventresche,
nghe l'amice a la case o a la cantine
sempre nghe pane onte ddù o tre lesche.

N'atru piatte che mò nen se fa cchiù
ere le tolle di cipolle e d'aje
vullite 'n mezze a l’acque c'ardà su
e cundite nghe acete, sale e oje.

E, pe' chiude, nu piatte 'ccezzjunale
la "Pizz'e fujje" nghe tutte li culure
de li piatte di mò 'nternazzjunale,
ma che, pe' me, teneve cchiù sapure.

La biete, rape e verze ci vuleve
ammisticate nghe li "fojje a 'nderre"
ca nghe la ceste 'n gire s'arcujeve
girenne pe' li campe e pe' le terre.

Ci steje cacìgne, spràine e rucchettùne,
cecorje, papambèle e piscialette,
verraine, purcellane e lu criscione
e pu'......chi cchiù ne te' cchiù n'ha da mette.

Si faceje lessa jù a lu callare
nghe 'n po' di sale pe' na mezz'urette;
pu' si sculeve e si face saltare
nghe l'uje, l'aje e 'n po' de lazzarette.

Farine de randinie pe' la pizze
'mpastate nghe lu sale e acque che volle.
E a lu camine lu foche s'attizze
su li matune ca duvente calle.

Ci si mette la pizze alte ddù dite
e s'armante precise nghe lu coppe
ca va cuperte nghe brace 'nfuchite
non cchiù de 'na mezz'ore, o coce troppe.

Si sforne e pù si tajje a pizzittune
ca v'ammischiate a tutte li virdure:
si serve nghe sardelle e faffellune.
Mbè! Si ti stì a murì......cchiù nin ti mure!

N.B.
Cascigne = Grespino
Cecorje - Cicoria selvatica
Faffellune = Peperoni dolci secchi tostati o fritti
Fojje a 'nderre = Verdure spontanee
Piscialette = Tarassaco
Papambele = Rosolaccio
Rucchettone = Senape bianca
Spraine = Aspraggine
Verraine = Borragine